- inscriptie
- надпись; посвящение
* * *сущ.общ. надпись, подпись, посвящение
Dutch-russian dictionary. 2013.
inscriptie
Смотреть что такое "inscriptie" в других словарях:
inscripţie — INSCRÍPŢIE, inscripţii, s.f. 1. Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2. (Rar) Înscriere, înregistrare, înmatriculare. [var.: (înv.) inscripţiúne s.f.] – Din… … Dicționar Român
inscrípţie — s. f. (sil. ţi e), art. inscrípţia (sil. ţi a), g. d. art. inscrípţiei; pl. inscrípţii, art. inscrípţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
epitaf — EPITÁF, epitafuri, s.n. 1. Inscripţie funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentinţă morală; p.ext. placă cu o inscripţie funerară. ♦ Poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane. 2.… … Dicționar Român
exergă — EXÉRGĂ, exerge, s.f. Mic spaţiu gol pe o medalie, destinat să fie acoperit cu o inscripţie. ♦ Inscripţie, nume, dată etc. gravate (grava) pe o medalie. – Din fr. exergue. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 exérgă s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
firmă — FÍRMĂ, firme, s.f. 1. Inscripţie executată pe un zid, pe o placă etc., aşezată la intrarea unui magazin, a unei întreprinderi etc. şi pe care este indicată denumirea, destinaţia, caracterul acestora; p. ext. placă, panou cuprinzând această… … Dicționar Român
legendă — LEGÉNDĂ, legende, s.f. 1. Povestire în proză sau în versuri care conţine elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei fiinţe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al… … Dicționar Român
cronogramă — CRONOGRÁMĂ, cronograme, s.f. 1. Inscripţie în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data. 2. Informaţie dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripţii etc. care au şi o semnificaţie numerală, reprezentând cifre … Dicționar Român
document — DOCUMÉNT, documente, s.n. 1. Act prin care se adevereşte, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie. 2. Text scris sau tipărit, inscripţie sau altă mărturie servind la cunoaşterea unui fapt real… … Dicționar Român
epigraf — EPIGRÁF, epigrafe, s.n. Scurt fragment, de obicei dintr o operă celebră, în versuri sau în proză, pus la începutul unei cărţi sau al unui capitol pentru a indica în mod concis ideea artistică a lucrării sau a capitolului respectiv; moto2. ♦… … Dicționar Român
ştampilă — ŞTAMPÍLĂ, ştampile, s.f. 1. Instrument format dintr o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripţie sau o emblemă, cu care se ştampilează acte, mărfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscripţie sau… … Dicționar Român
anepigraf — anepigráf adj. m., pl. anepigráfi; f. sg. anepigráfă, pl. anepigráfe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ANEPIGRÁF, Ă adj. 1. (Despre un monument) Care nu are nici un fel de inscripţie. 2. (Despre scrieri) Fără … Dicționar Român
